„Astăzi chiar de m-aş întoarce…”
Sub semnul candorii şi inocenţei depline, sâmbătă 14 ianuarie 2023, Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” din Botoşani a găzduit o clipă de aducere aminte eminesciană. Intitulat „Sub semnul dăruirii”, sublimul moment, de o oră şi jumătate, a adunat peste 30 de persoane, majoritatea elevi, care au respirat poezie. A lor şi a celui care scria trist, tulburător de trist: „Astăzi chiar de m-aş întoarce/A-nţelege n-o mai pot…/Unde eşti, copilărie,/Cu pădurea ta, cu tot”. Sub sceptrul lui Eminescu, Ersilia Iacob – directorul bibliotecii judeţene, a adunat puritate şi copilărie. Fără râgâituri politice, fără false fasoane şi blazoane, fără detractori şi mimi. Doar Eminescu şi copiii. Debutul frumoasei clipe a fost semnat de Cenaclul „Litera” din Stăuceni, coordonat de Gabriel Atănăsoaie, şi avându-l ca invitat special pe poetul Dumitru Petraş. Elevi ai Literei stăucenene au recitat creaţii proprii, îndelung aplaudate de asistenţă. Întregirea dorului de Eminescu a fost continuat de Cenaclul „Luceafărul” din Hăneşti, coordonat de inegalabilul profesor Georgică Manole, scriitor, eseist şi critic literar. Nici hăneştenii nu au venit cu mâna goală şi, alături de superbele eseuri citite de profesorul Manole şi creaţiile poetice ale elevilor de la şcoala din reşedinţa de comună, l-au avut şi pe Victor Tănasă, un invitat special care a recitat din propria salbă de poezii. Secunda cenaclurilor a fost încheiată de „Nuferi albi” din localitatea Corni, condus de inimoasa profesoară Maria Vasiliu. Un moment aparte l-a realizat deja celebrul copil, de doar şapte ani, Rareş Prisacariu, care a recitat Glossa eminesciană cu o însufleţire uluitoare, primind aplauze meritate şi consistente. Creaţia Luceafărului a fost adusă în prim plan şi de elevi din oraşul Flămânzi, conduşi de bibliotecara Elena Călin, dar şi de copii din oraşul Bucecea, struniţi de bibliotecara Ilona Neculai. Nu degeaba am menţionat numele profesorilor şi coordonatorilor. Acestor oameni chiar le pasă şi chiar tresaltă la numele Eminescu. Pe când gloata politică continuă să se scalde în propria-i mocirlă… Exact cum i-a descris Eminescu în urmă cu 150 de ani în scrierile sale jurnalistice. Tragic e că, după atâta amar de vreme, „Toate-s vechi şi nouă toate”…
Scrisoare deschisă către Anahera…
Zilele Eminescu 2023 s-au derulat sub auspiciile creaţiei române de actualitate. O stea din galaxia scrisului continuă să strălucească şi să stârnească curiozitate şi admiraţie. La Botoşani, în timpul manifestării de omagiere a Luceafărului, numită „Sub semnul dăruirii”, profesorul Georgică Manole, poet, scriitor, critic şi eseist literar cu mândre origini vrâncene, a primit un cadou din partea subsemnatului. Tocmai de la Timişoara, i-am transmis domnului profesor patru volume, două de poezii şi două romane. „Cântec de lebădă”, „Dum Spiro, Spero”, „Crimă perfectă – Prizonieri în propria lumină” şi „Porţile spre cer” au fost cărţile trimise de inegalabila scriitoare şi poetă Maria Donan (NonaMaria Anahera). „Inegalabilă”? Citiţi-o şi o să-mi daţi dreptate. Şi în acelaşi timp, dar la la sute de kilometri depărtare, la Bucureşti, în cadrul unei şedinţe a Cenaclului „Amurg sentimental” din cadrul Bibliotecii „Mediateca”, filială a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, talentata poetă Ioana Stroe dădea glas şi savoare unei poezii născută din candoarea aceleiaşi Maria Donan. „Lui <<Bădia Mihai>>” a fost poemul citit care a captat interesul membrilor cenaclului bucureştean. Sunt simple gesturi care întregesc iubirea şi dragostea pentru Eminescu. Cu inimi superbe.