Ce liniște în gânduri s-a lăsat
Și stări de bine par să mă-nconjoare,
Mă simt și amețit și derutat,
Într-un tablou ciudat de încântare.
Grăbit ca niciodată a-nflorit
Liliacul la-nceputul de prier,
Chiar și teița-ncet s-a răzvrătit,
Parfumuri dulci împrăștiind spre cer.
Iar eu cu greu mă regăsesc
În primăvara asta minunată.
Simt că mă-nalț, ba chiar plutesc
Și florile cu toate mă îmbată.
Ce se întâmplă n-aș putea să spun
De unde astă stare de visare
Și nici nu știu dacă e-un lucru bun
Să fiu blocat în propria-mi mirare?
Dar e frumos și asta mi-e de-ajuns
Că retrăiesc arome parfumate
Ale secundelor ce știu că s-au ascuns
După oglinzi având reflexii mate.
Și blând și tandru și foarte încet
Aromele mă-nvăluie, vai mie!
Și scot dintr-o visare de poet
O nouă realitate…, doar poezie.
22 aprilie 2024