Ce timp neliniștit mă împresoară, Când versu-mi s-a oprit speriat în loc? Iar muzele au plecat rătăcitoare Spre alte locuri pline de noroc. Și nici pe tine scumpa mea frumoasă Nu te mai simt prin preajmă să îmi stai. Singurătatea crudă mă apasă, Miroase-a ducă, a potcoave și a cai. Continuă lectura