“Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici… “. Am primit ca moştenire aste vorbe înţelepte Din speranţa unui geniu, mintea să se mai deştepte. Dar nimic, când tristă viaţa îşi urmează cursul ei Iară noi stăm toţi în Continuă lectura