La ceasul unei veri caniculare,
Când soarele striveşte de pe cer
Şi flori şi oameni, clipe arzătoare
Îmi cad pe umeri, ca banal mister.
Nu-i mare îndeajuns ca să îmi stingă
Arsura soarelui intrat în piept,
Nici dor fierbinte ca să mai ajungă
La tine doamnă şi te tot aştept.
Cumplită, nesfârşită depărtare
S-a aşezat năprasnic între noi
Distanţa-i crudă şi mă doare
Ca glonţul rătăcit într-un război.
Prin razele ce ard fără încetare
Mai scrii câte-un poem, un dulce vers,
Despre amorul ce nu moare
Şi umblă rătăcit prin univers.
Deşert îmi pare lumea fără tine,
Sahară nemiloasă, vedenii mi te cer.
Orbecăiesc cu soarele prin mine
Şi-ncerc să desluşesc…banalul tău mister.
Am obosit de-atâta aşteptare,
A clipei regăsirii dintre noi,
E tot mai cald, speranţa de răcoare
S-a risipit, prin nevăzute ploi.
21 iulie 2023 – Botoşani