E toamnă, e octombrie, e frig
Și ploaia nu mai vrea să se oprească
Pe străzi umbrele nu se mai închid
În fața unei ape din mantie cerească.
Dansează sfidător stropi nesfârșiți
Ce cad în dimineți întunecate
Și trecători mereu grăbiți, grăbiți,
Fac slalomuri prin bălțile create.
Și plouă nesfârșit din noapte-n zi
Pe străzi curg nesfârșite, lungi pâraie
Și nu se știe clipa când va fi,
Când s-o opri această lungă ploaie.
De parcă nu ar fi îndeajuns
Această maltratare pluvială
Din val de mare, unde-a stat ascuns,
Apare un ciclon fără sfială.
Însuși octombrie pare învins
În toamna devastată de potop.
Pe geamul dinspre stradă s-a prelins
Un strop rătăcitor, un pic miop…
Iar dinspre meteo picură vești bune,
Că vremea e dispusă la schimbare,
Se vor calma ploile nebune
Și vom avea octombrie cu soare.