În arome de toamnă fără sfârșit Și pline de mult iluzoriu, Noianuri de frunze cu glasul foșnit Pornesc spre adânc purgatoriu. E drumul firesc, cu iz anual, Ofranda naturii înverzite. Un alt sacrificiu, firesc și banal, Pe-altare prin ani rătăcite. Și noi le privim pe toate cum trec, Prin viața Continuă lectura