Recviemul pierdutei viori

E tot mai stins, nu cred că mai vibrează

Acordul ce a fost melodios

Ca o iubire caldă, ca o rază,

Pornită din adâncuri de frumos.

Cred că a fost doar o minciună lungă,

Rostită sacadat și fără rost,

Fără vreun scop ca să ajungă

Într-un final sublim, melodios.

Și nici acuze nu se pot aduce,

Cine-i mai vinovat, ori tu, ori eu?

Când inimi se despart într-o răscruce

A unor mari, fierbinți, păreri de rău.

Părea că vei cânta fără-ncetare

Ca o vioară dulce-n palma mea

Dar te-ai pierdut în crudă nepăsare

Și te-ai oprit, n-ai mai putut cânta…

Mi-ai fost vioară și ți-am fost arcușul

Și rapsodii superbe corzile-au cântat

Dar te-am pierdut în ascunzișul

Pe care singură l-ai căutat…

22 noiembrie 2023

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.