Mă simt străin cu gânduri ce m-apasă, Cu rătăciri ca într-un lung convoi, Cu pași greoi și depărtați de casă, Purtând povară tristă, cu nevoi. Din când în când mai uit și cum mă cheamă Cine am fost și cine sunt acum Trăind o nesfârșită panoramă O ironie pe al Continuă lectura