Mă simt străin cu gânduri ce m-apasă,
Cu rătăciri ca într-un lung convoi,
Cu pași greoi și depărtați de casă,
Purtând povară tristă, cu nevoi.
Din când în când mai uit și cum mă cheamă
Cine am fost și cine sunt acum
Trăind o nesfârșită panoramă
O ironie pe al vieții drum.
Tot scriu, de drag de socializare,
Cuvinte doar de bine, cum le simt,
Aprecieri către poeții care
Își pun în vers și rimă simțământ.
Și doamnele-și strecoară în poezie
Iubiri pierdute, rătăcite-n vremuri,
Parfumuri minunate, ce beție!
Plutește în amorul din poemuri.
Și ce frumoase sunt, ce minunate!
Sunt sentimentele trăirilor celeste
Dar oare toate sunt adevărate
Sau sunt doar vise, versuri de poveste?
Și printre fulgii care cad în iarnă
Mă amăgesc cu-amoruri trecătoare
Și tot șoptesc la fiecare doamnă,
,,Iubiți-mă platonic, că nu doare…,,
8 decembrie 2023