Am fost şi voi rămâne doar un punct
Pe harta nordului pururi moldavă
Prin timp trecut, acuma mai cărunt,
Privesc la cei grăbiţi, fără zăbavă.
Care încearcă într-un chin cumplit
Cuvinte să-şi aleagă spre-a le pune
Într-o înşiruire fără de sfârşit
Crezând în sinea lor că-s lucruri bune.
Sperând că poate cineva s-o îndura
Iar şirul dezmăţat, fără de rost,
Îl va numi poezie, sau cumva
Un fel de artă… scrisă foarte prost.
Iar gluma tristă nu-s aceşti ,,poeţi,,
Ce n-au nici formă şi nici orizonturi,
Ci scriitori de sus, de-a dreptul beţi,
Gradaţi pierduţi în zgomot surd de fronturi.
Ce-mbătrânesc de-a deptul inutil
În ceea ce-au făcut, o dictatură!
Apreciind pe cel supus, umil,
Şi inepţii cu gust de murătură.
Cum vă spuneam, eu nu-s decât un punct
Mic, chinuit, dar cu privirea trează
Şi-ntreb acum retoric, cât mai sunt:
Moare poezia, cine o salvează?
18 martie 2024