Poezia ca amintire…
Aiureală caniculară
E iarăși cald afară, toropeală
De sete sunt vizat ceva mai des
Și razelor de soare sunt momeală
Chiar dacă stau la umbră, mă topesc.
Și simt că mă înnec în transpirații
Ce curg mereu și nu mai contenesc.
Sunt pradă simplă pentru insolații,
Chiar dacă stau la umbră, mă topesc.
Iar berea rece nu-i pe săturate,
La cozi să stau, simt că mă prăbușesc
Și beau rapid, deși sunt ud în spate,
Chiar dacă stau la umbră, mă topesc.
În iaz, la ștrand și chiar pe malul mării
De soare cad și simt că ațipesc
Și mă gândesc în focul greu al verii,
Chiar dacă stau la umbră, mă topesc.
7 iulie 1989 – Botoșani