Sunt peste tot, acolo unde ești,                                                       Mereu rânjind cu ochii puși pe sfadă Lătrăii societății omenești Ce stau necontenit în haită, la grămadă. Au chip de om, nu-i poți deosebi, Schimonosită le e mereu fața Ei latră sumbru chiar din zori de zi Și zilnic ne perturbă dimineața. Nu au Continuă lectura