Nu îmi mai spui nimic de-atâta vreme Cuvintele ți s-au pierdut prin vânturi În toamna asta tăcerile-s eterne Și apăsare s-a lăsat pe gânduri. Tu ce mai faci pe drumurile sorții, Ești bine și lipsită de necazuri? Când toamna ca o primăvară a morții Ne schimbă iar, ca niște vechi Continuă lectura