Mi-e greu prin nesfârșite mărunțișuri,
Împrăștiate peste tot în viață,
Să deslușesc o taină de suișuri
Cu fericiri în orice dimineață.
Mi-e greu acum, mai greu ca niciodată,
Să fiu platonic, prin iubiri deșarte,
C-o inimă mereu neastâmpărată
Care tot bate, inconștientă bate.
Mi-e greu să-i stăpânesc cadența
Nemărginirii pure, fără minte,
Ce dulce e acum inconștiența
Și pofta care e tot mai fierbinte.
Mi-e greu că port minciunile în creier
Ce mi-au fost împroșcate tot de-a valma,
La vremea când eu încă mai cutreier,
În inimă s-a năpustit iar toamna.