La vremea când e noapte peste toți,
În iarna tristă fără de zăpadă,
Părem un târg imens de idioți
Ce așteptăm ceva de sus să cadă.
Și nici nu știm încotro s-apucăm
La ceasul cumpenelor foarte grave
Și între noi gâlceavă căutăm
Manipulați de creiere bolnave.
E tot mai dificil prin întunerici,
Nedeslușită-i calea spre lumină
Spre noi se-asmut bătrânele biserici,
Spre idioții fără nici o vină!
Și-i tot mai frig și tot mai disperare
În iarna neagră fără de zăpadă.
Înspăimântați de-o nouă încercare
De sus iluzii sta-vor ca să cadă!
5 decembrie 2024