Nici azi nu știu să mă exprim prea bine
Când gânduri peste gânduri mă strivesc
În vara când îmi e atât de dor de tine
Și simt, și-ți spun: femeie, te iubesc!
Tot cânt iubirea ca o simfonie
Pe strune de vioară clandestină
Note suave dintr-o melodie
Compun mereu dintr-o ascunsă vină.
Mă chinuie năprasnic partitura
Pe foaia vieții ce mă dojenește
Și-aș vrea să îți sărut fierbinte gura
Și trupul să ți-l simt, ah, nebunește.
Să te alint, să-ți spun că ești frumoasă,
În ochii tăi să îmi opresc privirea…
Poet nebun cu gură pofticioasă
Mereu cătând în toate fericirea.
Și cânt mereu, precum o condamnare,
Și tot compun dorințe de iubire
Iar vara arde sub fierbinte soare
În simfonie…, dulce amăgire.