La vremea ceasului ce nedeslușit îmi bate,
În săptămâna specială a timpului plecat,
Când trebuie să trec o jumătate,
Din arămiu spre alb imaculat.
O dulce tulburare și o privire dusă,
Cu ochii înspre toamna gata de plecare,
Gătită cu bagajele la ușă
Unde e iarna într-o așteptare.
De sus, un soare rece cu coroană
Își tremură pierdut razele multe:
,,Să vă-ncheiați la pardesiu, distinsă toamnă,,
Să nu răciți, că e cam frig la munte…,,
Ascult uimit la vorbele solare,
La sfatul dat spre ruginia toamnă,
Când dinspre munte vine-n goană mare
Ca un războinic, generalul iarnă!
Și a trecut grăbită săptămâna
Înșelătoare, ca și viața noastră.
Privesc mirat și-apoi ating cu mâna
Floarea de gheață prinsă pe fereastră.
27 noiembrie 2023