În lumea rezonanțelor obscure,
A viselor ce așteptăm să-nvie,
Suntem și luminișuri și pădure,
Neînțeleșii care scriu poezie.
Aleasă e în versuri exprimarea
Nu ca un moft și nici îndepărtare…
Dar uneori ne-mbrățișăm cu marea
Și sărutăm toți munții, fiecare.
E lumea noastră plină de candoare,
De vise dulci, parfumuri de iubire
Și parcă mai puțin sufletul doare
Când semenii se scaldă-n nesimțire.
Poezia este veșnică povară,
Poezia-i cântec, scumpă armonie,
Veniți cu noi în zi de primăvară,
Veniți și îmbrăcați-vă-n poezie!