La treceri prin momente foarte grave,
Când trupu-mi se răsfrânge în dureri,
Voi tot visa la clipele suave,
Sperând din nou la marile plăceri.
Iar ținta îmi va fi o nemurire
Ce nu a fost și nicidecum nu este,
Iar calea spre o magică iubire
Va fi rescrisă iar ca o poveste.
Sunt visător, poet, așa mi-e drama,
Speranța îmi e crezul și chemarea
Voi alunga din suflet veșnic teama
Și sfetnicul cel bun va fi doar marea.
Din spuma ei presimt că se va naște
Iubirea mult visată cu dorinți
Și am s-o chem ca să o pot cunoaște,
Să-i simt pe gură sărutări fierbinți.
Și-mbrățișați vom saluta vapoare,
Iubindu-ne le vom transmite dor
Născut în noi din purul val de mare,
Mereu neliniștit, tremurător.
În ochii tăi albaștri îmi va fi trăirea,
Visarea ce-o aștept la orizont,
Și poate așa arată nemurirea…
Cu noi plutind pe un maritim front.