În toamna asta dulce arămie
Striviți de frunze, vânturi și culori
Hai să mai facem iarăși o beție
Cu amețeli nocturne până-n zori.
Sub clar de lună să ciocnim pahare
Și să cântăm de doruri și amar
Ca într-o nesfârșită condamnare
Să ne-afundăm în vin, fără habar.
Și-un vânt de toamnă să ne biciuiască,
Intrat pe geam ca un teribil hoț,
Venit să prade, să zădărnicească
Ce-a mai rămas din suflete, din toți.
Și-același vânt, venit din duh de toamnă,
Ne-o spulbera din cânturi și visare,
Cu frig trimis de mesagerul iarnă,
Va stinge cea din urmă lumânare.
Și prin întunecimea nopții care
Învinsă e doar de frumoasa lună
Mai deslușim un roșu prin pahare
E vin de toamnă, rece și cu brumă.