O parte dintre ei chiar sunt nesimțiți!

Nu aș fi readus în discuție eterna chestiune maghiară dacă nu ar fi fost și incidentul de la meciul Sepsi Sfântul Gheorghe – FC Voluntari 2-1, finala Cupei României la fotbal, nu a Ungariei!!!, eveniment petrecut în București, pe stadionul Giulești, în seara de 19 mai 2022. La intonarea imnului de stat al României, o parte dintre suporterii echipei Sepsi Sfântul Gheorghe s-au întors cu spatele la teren. Bun, am înțeles, deci o parte de maghiarime e nesimțită și, probabil, aceeași parte de nesimțire a jubilat în interiorul ei șovin când ministrul Sportului românesc, Eduard Novak, nu a știut să reproducă versuri din Imnul României la solicitarea unui ziarist român. Că udemeristul Novak reprezintă, ca ministru, Guvernul României nici nu mai comentez. Of, of, Vadime câtă dreptate aveai cu urmașii celor care au murit demult în mlaștinile de la Mohacs, în august 1526. Pentru că acolo, au confirmat-o și istoricii unguri!, a murit Ungaria Mare. Însuşi Paul Lendvai, istoric maghiar de prestigiu, afirma despre moştenirea castei ungare: „Prejudecăţi, un complex de superioritate, ifose de castă, fire uşuratică şi frivolitate…” Revenind la tonul diplomatic al împăcării cu sinele, readuc în memorie câteva dintre versurile unui alt mare dispărut și patriot român, Adrian Păunescu, din a sa admirabilă creație, Protest antișovin: „Ce cale se cuvine să urmăm/Vrem liniște sau acceptăm zâzanii/Șovinii între ei când se asmut/Asupra sfintei noastre Transilvanii./ Apar la Budapesta calomnii/Rușine autorilor rușine/Dar frații noștri unguri din Ardeal/Ca frații-i ținem noi, ni se cuvine./ Să poată-n limba lor vorbi/Și-n felul lor să-și poată fiii crește/Doar prin credință, fără vreun dictat/Să știe toată țara românește. Nu-i vinovat maghiarul din Ardeal/De Horthy și de crima lui întreagă/Noi suntem frați cu cei de care azi/Nevoile, durerile ne leagă”.