Îmi pare rău că tot mai des greșesc
Și mi-am pierdut în patru zări răbdarea.
Îmi pare rău și vă mărturisesc,
Am obosit și nu-mi mai simt chemarea.
M-am tot plimbat prin blânde amăgiri
Printre poezii superbe și duioase
Printre a voastre dulci și vii trăiri
Ba vesele, ba triste, dureroase.
Iar din porniri de bine v-am tot zis
Câte un comentariu de plăcere
Ca să vă facă bine-al vostru scris
Să fie pentru toți o mângâiere.
Aa, recunosc, am fost cumva și rău
Postând și critică la unele poeme
Dar cât de rău a fost condeiul meu
Când am dorit poezia să vă cheme?
Să o iubiți și să o dăinuiți
Să vă mândriți voi înșivă cu versul
Nu am fost ,,rău,,ca voi să mă urâți,
Ci doar prin voi să crească universul.
Acum mă voi întoarce spre real,
Spre vechi istorii, trist falsificate,
Spre adevărul pur și ancestral
Ce-a fost ascuns și dat mereu la spate.
Din vers de poezie și splendoare,
Mă voi întoarce spre-o veche rană
Origini, adevărul care doare.
Cumplit real, nu chipsuri de reclamă!
17 octombrie 2023 – Botoșani