Cărarea vieții?…
doar o chestiune confuză,
cu urcușuri și coborâșuri,
cu direcții nedeslușite,
la stânga, la dreapta,
în funcție de vânturi,
de circumstanțe neprevăzute,
de bătăi ale inimii,
când lente, când accelerate,
ca dansul unei frunze
purtată de rafale
spre undeva nicăieri.
Iubirea?…
O altă chestiune,
ivită la intervale
de timp,
de incertitudini,
de zbateri ale inimii
care, fie oftează,
fie exultă,
fie se așează obosită,
întrebătoare, nedumerită,
sub povară interogativă:
a fi sau a nu fi.
Și atunci…,
cărarea vieții
rămâne confuză,
cu urcușuri și coborâșuri,
cu direcții nedeslușite…
Părerea mea!