La vremea primăverii ca surghiun,
Când totu-i doar o așteptare lungă,
Deja o să-l aștept pe Moș Crăciun
Cu renii lui la mine să ajungă.
Nu sunt grăbit, iar timp?, ooo, am destul
Și am cu ce să-mi umplu așteptarea
Căci s-a trezit în mine nesătul
Copilul din trecut, care-i mirarea?
Poate un pic acum sunt tulburat
De florile ce stau ca să răsară,
E-o vrajă-n mine și e minunat
C-aștept un Moș la timp de primăvară.
Și-n prag de Înviere peste tot
Aștept renașteri din copilărie,
Pierdute vise în marele complot
Ce mi-a fost viața, tristă bucurie.
Nu sunt nebun, să nu vă fie teamă,
Sunt doar poet redefinind un sens
Din e-ul lui scăldat mereu în dramă,
Mereu rătăcitor în fals consens.
Mereu cătând iubirea ideală
În locuri reci, pe veci pierdute,
Dezmoștenit de propria-mi greșeală
Și rătăcit în marea senectute.
Miroase- a Paște la tot omul bun
Printre arome blânde ce-nfioară
Doar eu îl tot aștept pe Moș Crăciun
Colindător prin mândra primăvară.
27 martie 2024