Săptămâna aceasta am primit dinspre Cernăuţi o poezie extraordinară scrisă de bunul meu prieten Nicolae Şapcă – directorul publicaţiei Monitorul de Hliboca. Cu vreo doi ani în urmă, distinsul hlibocean mi-a acordat privilegiul de a-i semna prefaţa cărţii „Eternul Dor”, o culegere de reportaje scrisă cu inima şi sufletul mare de român. De atunci între noi s-a legat o prietenie sinceră, despărţită doar de vicisitudinile vremurilor, tot mai tulburi în ultimul timp. Dar iată poezia şi dorul nestins al lui Nicolae Şapcă, românul de dincolo:
Mi-e dor…
de Nicolae Şapcă
De parcă o cortină s-a lăsat
Pe granița și-așa bine păzită
De nu mai pot ieși acum din sat —
Condiție de un microb urzită.
Aștept să trec Siretul la Siret
Și să mă plimb în tihnă pe faleză,
Să savurez albastrul din torent,
Să scriu și-un vers, așa, ca paranteză.
Aștept să vin! Mi-e dor de Vatra Dornei,
Mi-e dor de Țara munților bătrâni!
Acolo brazii se avântă-n nouri
Și aerul nu-ncape în plămâni.
Aștept să vin din nou la Piatra-Neamț,
Să urc pe Cozla cu telegondola,
Să văd Carpații-n verdele lor lanț,
Ceahlăul – o emblemă-a tuturora!
Mi-e dor de Vama, cu al ei umor
(Și chiar de-i Vamă, n-are frontiere!)
Cenaclul patronat de un Păstor
Și-n trup, și-n suflet parcă-ți dă putere!
Aș vrea să-ajung cu drag la Botoșani,
La Teatru „Eminescu” — de elită!
Să văd ce-a „pus” în ultimii doi ani
Gabi Balașa-n „Traista” sa vestită!
Vreau să revin în Târgul de la Ieși
Unde se vinde carte românească,
Pe-alei de clasici gândurile-ți țeși,
Ei ne-au lăsat o limbă îngerească!
De fapt mi-e dor de-ntregul areal
Pe jos l-aș trece de-aș avea putere:
Aș trece prin Moldova și Ardeal,
Prin toată Țara limbii maicii mele…