În această săptămână o altă dispariţie avea să îndolieze lumea magică a fotbalului mondial, după ce pe 25 noiembrie 2020 ne-a părăsit incontestabila legendă argentiniană, Diego Armando Maradona. Eroul Mondialului din 1986, „El pibe de Oro”, a fost declarat de FIFA cel mai bun jucător al secolului 20, împărţind cu Edson Arantes Do Nascimento – Pele onorantul titlu. Şi, iată, nici bine nu s-au uscat lacrimile admiratorilor de fotbal de pe planetă, că pe 9 decembrie 2020 o altă glorie avea să ia prematur drumul neîntoarcerii. La doar 64 de ani, în urma unei maladii incurabile, eroul CM Espana 1982 – Paolo Rossi a devenit amintire. „Nostra bambino de l’oro” a fost eroul Italiei la Campionatul Mondial din 1982. Atacantul, născut la Prato pe 23 septembrie 1956, a marcat șase goluri la turneul final din Spania: trei contra Braziliei, 3-2 în grupe, două împotriva Poloniei, 2-0 în semifinale, și unul contra Germaniei, 3-1 în finală. Paolo Rossi este unul din cei trei jucători care au câştigat de-a lungul timpului toate cele trei trofee acordate în cadrul unui Campionat Mondial (Gheata de Aur, Balonul de Aur şi Cupa Mondială), alături de Manuel Francisco dos Santos – Garrincha la CM 1962 şi Mario Alberto Kempes la CM 1978. Răsfoind albumul minţii îmi revin în memorie nume ale frumoasei Squadra Azzura – cum era denumită naţionala Italiei, din 1982, jucători care s-au umplut de glorie alături de Paolo Rossi: Zoff, Gentile, Cabrini, Tardelli, Conti, Graziani, Altobelli, Causio şi alţii care au zdrobit panzerul german în frumoasa finală de pe 11 iulie 1982 de pe Santiago Bernabeu. Ca o curiozitate, după câştigarea finalei, Paolo Rossi avea să primească două cadouri surpriză din partea a doi italieni: dreptul de a purta gratis pantofi pe viaţă şi de a avea, tot gratis, vin de băut toată viaţa. Cam scurt a fost timpul celor două gratuităţi pentru Paolo Rossi – Eroul Espana 1982.
Articole similare
Bucuriile mele… doar poezia
Publicat pe de Cetățeanul Gabriel
Frumoasele mele amintiri basarabene
Publicat pe de Cetățeanul Gabriel
Ziua unei glorii…, apuse
Publicat pe de Cetățeanul Gabriel