Scrisoare netrimisă
Fără zăpadă trece o altă iarnă,
Doar frig posac străbate anotimpul,
Nici vântul n-are ninsoare să o cearnă,
Rătăcitor privesc cum zboară timpul.
Citesc gingașe gânduri de departe,
Poezie pură scrisă cu tristețe,
Și-mi pare că o doamnă se împarte
Între acum și… vis de tinerețe.
Privesc sfios la ale doamnei versuri
Ce-mi pare o străină educată
Și nu aș vrea ca așezând noi sensuri
Sărmana mea poezie doar… să tacă.
Și-atunci aștept o nouă primăvară,
Cu versuri noi scăldate în silabe,
Cu scrisu-ți dulce, doamnă profesoară,
De pe pământuri triste, basarabe.
Scenariu eșuat
Nu va mai fi nimic din ce a fost,
Din vremuri pure și cumva celeste,
Te-am învățat amarnic pe de rost,
Tulburătoare și cumplită veste.
Ți-am fost, mi-ai fost ceva nedefinit,
O întâmplare cu contururi mate,
Iubire-mpinsă spre final urât,
Cu perle peste tot împrăștiate.
A fost de-ajuns să ne vorbim murdar,
Să mă acuzi de chestiuni bizare
Și din cuvinte ca un furnicar
Au mai rămas vreo două, tot mai rare.
Dar nu suntem de neînlocuit
Nici ultimii certați de pe planetă
Vor fi și alții, doar răbdare-un pic,
Aceeași dramă totuși se repetă.
Păcat c-ai vrut să se întâmple așa,
Stupid și sec, fără înțelepciune
Nu va mai continua un ,,va urma,,
Ca într-un film cu eroine bune.
Tu vei citi, sunt sigur, vei citi
Scenariu scris ca o poezie clară
Și-n gând, probabil, te vei amăgi
,,Vom continua, vom fi ca prima oară.,,