Frumoasele mele amintiri basarabene

Tocmai ce am citit un articol educativ, plin de înțelesuri și adâncă luare amintire, semnat de Doina Dabija – fiica regretatului scriitor și jurnalist basarabean Nicolae Dabija. Și brusc, toate amintirile basarabene deodată au năvălit… Pe vremuri, în urmă cu 10-15 ani făceam dese deplasări în Basarabia cu scopul documentării în vederea realizării unor materiale de presă. Și popasurile mele erau la redacțiile prietenilor pe care îi câștigasem de-a lungul vremurilor. Mă opream la ,,Vocea Basarabiei,, condusă de Valeriu Saharneanu, când radioul era într-adevăr o VOCE, poposeam apoi la ,,Literatura și Arta,, unde îi smulgeam un interviu lui Nicolae Dabija – directorul publicaței, mă opream la ,,Timpul,, altui mare dispărut, Constantin Tănase, neuitând să trec și pe la ,,Natura,, lui Alecu Reniță unde mă aștepta un ceai sau o cafea caldă. Și, câteodată, zăboveam și la ,,Ziarul de Gardă,, unde schimbam opinii cu doamnele Aneta Grosu și Alina Radu. Erau toți colegii mei din breasla ziariștilor basarabeni pe care i-am prețuit pentru continua lor luptă în păstrarea românismului și limbii române. Pe aceste drumuri ale amintirilor una mi-a rămas adânc în suflet, alături de multe altele. Eram în urmă cu vreo 2o de ani în redacția Vocii Basarabiei și am avut privilegiul să-l cunosc pe Ion Ungureanu – fost ministru al Culturii din Republica Moldova, alt mare dispărut în negura vremurilor. Și, în timp ce conversam, domnia sa exclamă: ,,Vai ce limbă moldovenească autentică vorbiți dle. Balașa. Câtă acuratețe și ce frumos exprimați cuvintele!,, Nu prea am înțeles atunci ce vroia să spună ilustrul om de cultură. Aveam la purtător, cât de cât literară, limba lui Eminescu, a lui Creangă, a lui Sadoveanu, a lui Labiș. La multă vreme după aceea, după ce am intrat mai adânc în viața Basarabiei am deslușit aprecierea dlui. Ion Ungureanu. Când, de exemplu, am auzit pe stradă ,,Hai uăi mai repijor cu sumca ceie, că pleacă avtobusul din avtovagzal,,… (N.A. sumcă înseamnă geantă în rusește, avtovagzal se traduce autogară iar avtobus e autobuz). Iar când mi s-a ,,eliberat,, altă dilemă, am rămas perplex. Dacă la o masă, într-o locație publică, erau trei moldoveni, vorbitori de limbă română, și un rus, cei trei basarabeni vorbeau rusește. Ca să nu se simtă inferior rusul. Ptiuu drace! Și uite așa, din prea mult bun simț, rusofilii i-au încălecat pe românii basarabeni până în ziua de azi…