În acest sfârşit de săptămână, dornic de relaxare şi bună dispoziţie, am ales ca destinaţie, pentru prima dată în viaţă, staţiunea băcăuană Slănic Moldova. Drept pentru care, împreună cu soţia şi finuţa, o şoferiţă de nota 10!, am parcurs traseul Botoşani-Târgu Frumos-Roman-Bacău (pe noua şosea de centură, o bucată super de autostradă de vreo 20 kilometri pe unde Dacia Sandero a „zburat” şi cu 140 km./oră departe de vigilenţa radarelor)-Oneşti-Târgu Ocna-Slănic Moldova. Totul a fost foarte frumos şi normal cu două… mici excepţii. La Slănic Moldova am tras la singura păstrăvărie din staţiune cu intenţia gurmandă să savurăm un păstrăv la grătar şi o ciorbă de peşte. În faţa a peste 50 de turişti flămânzi, români şi basarabeni, doar două chelneriţe urcau şi coborau dinspre o bucătărie situată la etaj. Şi uite aşa, după un timp de peste 45 de minute de aşteptare ne-am trezit în faţă cu o imitaţie de ciorbă de perişoare de păstrăv, limpede ca… apa de munte, şi un păstrăv prăjit adus cu mare întârziere, de uitasem pentru ce ne aşezasem la masă. Era clar, în primul week-end aflat sub spectrul relaxării, respectiva unitate de alimentaţie publică nu era pregătită sub nici o formă să primească turişti. Şi uite aşa s-a mai diminuat din senzaţia de bună dispoziţie. Nu-i nimic, ne-am spus tustrei, la întoarcere ne vom simţi mai bine la mult trâmbiţatul han Trei Iazuri, locaţie situată undeva între Roman şi Târgu Frumos. Aici, într-un local ticsit de oameni dornici de relaxare, am comandat trei ciorbe, una de viţel şi două de peşte, şi un platou cu de toate. Ca la păstrăvăria slănic moldovană, timpul de aşteptare a fost un reper al limitei umane. După vreo 40 de minute de admirat tavanul ni s-a spus că nu mai nici un fel de ciorbă!!! Iar platoul a avut de toate, mai puţin pâine, muştar, usturoi şi alte banale îngrediente. Fără a mă lungi inutil am ilustrat două exemple care mi-au căzut… pe drum, absolut întâmplător. În aceste condiţii domnilor de la HORECA, fie dispăreţi de tot din peisaj, fie reangajaţi personal de calitate profesionist. Şi nu mai urlaţi pe tembelizoare că o duceţi greu şi viaţa e grea. Că sezonul de vacanţe e abia la început şi suntem deja stresaţi după turbata asta de pandemie. Nu ne faultaţi şi stomacurile, că şi-aşa avem creierile în pioneze!… Părerea mea, a unui cetăţean rătăcit pe şoselele patriei.
Articole similare
Tablou autumnal al mizeriei umane
Publicat pe de Cetățeanul Gabriel
Nu e bine, nu avem nici un drept la fericire!
Publicat pe de Cetățeanul Gabriel