Suntem…
În fiecare zi se nasc dezastre
Și le privim ca simpli muritori.
Suntem doar robii pătimirii noastre,
Pierduți pe-un front fără învingători.
Ne urâțim sârguincios în toate
Și Doamne, ce frumoasă viața e!
Suntem mereu pierdutele armate
Ce își scurtează cinic zilele.
Atât de mici, haini la suflet
Ne scurgem fără orizont,
Fără idei și fără cuget
Suntem învinșii propriului afront
(14 octombrie 2022 – Botoșani)
Condamnare de toamnă…
Hai pană, mai inspiră-mă odată
Să scriu iar tandru, azi, un vers frumos,
Despre iubire și-o superbă fată
Ce-mi răscolește gânduri dureros.
Cuvintele se-așează greu și rare
Iar muza dragostei îmi râde-n nas
Că nu mă potolesc, că nu am stare,
Că sunt copil stingher și de pripas.
Ce toamnă, vai, ce multe frunze
Dansează-n jur un vals amețitor.
Ce sentiment uitat din nou m-ajunge
Să fiu un condamnat rătăcitor.
Și pana se oprește, să respire
Îmbătrânită ca și mine, ea
Nu are forță să mă mai inspire…
Și simt c-am să te pierd iubirea mea.
(17 octombrie 2022 – Botoșani)