Epilog la creația poetei Gabriela Cecilia Cioran

Am simțit că cele trei încercări de recenzie scrise la volumele de poezie ale Gabrielei nu sunt complete. Parcă lipsește ceva. Evrika, a fost un glas interior! Comentariile unor creații poetice nu pot fi încheiate decât cu o încercare, pentru că poezie e mult prea pretențios termenul pentru mine. Încercarea a fost scrisă inițial pe 5 octombrie a.c., la puțin timp după lansarea celui de-al treilea volum ,,Călător în umbra iubirii,,. Dar, nu aveam titlu, am recitit-o, și cred că merită postată. Pe răspunderea mea.

Splendoare poetică în toamna Ardealului

Bate vânt de toamnă ruginiu și rece,

Păsări călătoare se petrec în zbor,

Iar o doamnă scrie versuri sărutate

În umbra iubirii veșnic călător.

E freamăt la Sebeș, mulțimea vorbește,

Timpul se oprește speriat din somn.

Chiar muza poeziei parcă amuțește

GCC lansează un superb volum.

Freamătă iubirea, enigmatic cerul

Se deschide iarăși la a treia carte.

Dulce e iubirea, magic este lerul

Toamna în Ardeal se dă într-o parte.

Sărutări furate, orizonturi rupte

Par să se înfrupte în tine femeie.

,,Nu fă și tu asta!,, pierde-te în noapte,

Rescriind divin iar o Odisee.

28 octombrie 2022 – Botoșani

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.