Valsul unei iubiri strivite

Şi dacă-n viaţa asta plină de suspans

Voi dispărea şi-ai să mă dai uitării,

Din lungul dans ce-a fost ca un balans

Pe ringul nesfârşit din spuma mării.

Să nu mă uiţi cum te-am purtat uşor

Pe braţe, cu nespusă alinare

Şi te-am rotit în dans ameţitor

Purtând în paşi un dor, în fiecare.

Corăbii din trecut purtau în larg

Nemuritoare muzică divină

Şi noi valsam cu fiece catarg

Ce înspre noi părea că o să vină.

Şi felinare atârnate sus

Ne luminau un ring format din cercuri

Şi ne-nvârteam, privindu-ne săţos

Pe ritmuri de amor, purtate-n versuri.

Şi vai, din liniştea apelor adânci

Un val s-a ridicat dintr-o furtună

Şi valsul nostru s-a strivit de stânci

Şi ne-a-nghiţit fără s-avem vreo vină.

În dimineaţa unui răsărit,

Cum doar la mare îşi mai află sensul,

Pe ţărm, peste nisipul aurit,

Două iubiri pluteau în universul,

Al lor şi doar al rătăcirii lor

Şi al iubirii, nesfârşită cale.

Cei doi amanţi fermecători

Prin ochi cătau, spre alte zări astrale.

10 iunie 2023 – Botoşani

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.