Culori de toamnă nesfârșite tot răzbat
Prin densități de viață zbuciumate
Într-un amestec arămiu ciudat
Dintr-un tablou purtat cu greu în spate.
Și nici nu știu pe unde să-l așez
Să îl privesc și să pot a-mi răspunde
Și contemplându-l tot să meditez
La străfunzimea de culori profunde.
Dar mi-e teamă că s-ar răsturna
Cu fața-n jos, așa, cumva de-a valma,
Culorile s-or șterge și-or pleca
Și, vai, s-ar supăra cu totul toamna.
De stângăcia unui biet proscris
Ce și-a pierdut din buzunare cheia
Și tot e claxonat pe interzis
Și nici nu-și mai recapătă femeia.
De dragul ei tot cară un tablou
Ce dorurile par să-i cearnă.
E un peisaj cu dureros ecou,
E cer de toamnă, mirosind a iarnă…
3 noiembrie 2023 – Botoșani