Azi te salut cumva de bun rămas
Deşi n-ai mai venit ca altă dată
Şi nu ţi-am auzit vifor în glas,
Ce s-a-ntâmplat, tu, iarnă fermecată?
Unde ai fost, pe unde te-ai ascuns,
Din calendar cu patru anotimpuri
Şi ne-ai lăsat surprinşi, făr’ de răspuns
Rătăcitori prin nesfârşite gânduri?
Doară pe munţi un pic ai poposit
Şi ţi-ai lăsat omătul ca să şadă
Dar pe câmpii de ce n-ai mai venit
Şi-aici copii vroiau ca să te vadă?
Ce se întâmplă de ne-ai vitregit
De albul tău superb depus pe case
Te-am supărat, de ce ne-ai părăsit
Când zi de zi durerea intră-n oase?
Cu tine-alături altfel ne simţeam
De sărbători când ne sfinţeai pământul
Prin fulgii tăi mereu, mereu visam
Şi-n depărtări ne tot pierdeam cu gândul.
Şi ne închipuiam mereu copii
Fără de griji, aşa ca prima oară,
Dar tu ai uitat să ne reînvii
Adio…, de mâine-i primăvară.
29 februarie 2024