Mă tot gândesc, precum mă duce capul,
Din simplitatea omului ce sunt,
E tot mai greu și aspru-i handicapul
Al scurtei existențe pe pământ.
Acum în pragul unei noi secunde,
A unei Învieri ce mă apasă
Când sufletul îmi pare că ascunde
Credința pură, calea către casă…
Și-n jurul meu tot mișună nemernici,
Adunături de Iuda și Baraba,
Și porțile-s închise la biserici
Și peste toate inutilă-i graba.
Grăbit înspre aiurea îmi e pasul
În ceață pare totul să se-afunde
Vai, tot mai stins I-aud acuma glasul
Și surd și orb nu îl mai pot pătrunde.
Cum vă spuneam, mă tot gândesc…
O teamă simt cum aspru mă ajunge.
Nici timp nu voi avea să deslușesc
Mesajul Lui, prin vremuri și prin sânge.
2 mai 2024