Nedumerire?…sau nu

De ceva vreme cred că te-am pierdut

Prin hățișuri de viață sumbre și obscure,

Nu îmi mai ești decât un sunet mut,

Rătăcit undeva, într-o neagră pădure.

Ceva s-a-ntâmplat, nu știu ce să cred,

Cineva ne pândește cu gânduri ascunse…

Mi-e teamă de tot că am să te pierd

Prin focuri de vară, pe cărări nepătrunse.

Mă doare tăcerea asta a ta

Când rară îți este prezența și glasul

Ce se întâmplă, se-ntâmplă ceva,

Pe unde îți porți iubire azi pasul?

Trimite-mi un semn, orice, un apel

Să știu că ești bine și mă iubești.

Te rog, de-ți mai pasă de mine-n vreun fel,

Și dacă la pieptu-ți să vin, mai dorești…

Să-mi scrii, te implor, să-mi spui neapărat

Ce gânduri te-apasă și-n ochi ce priviri

Mai cată acum azuriu-ți curat,

Pierdut în trecute, rătăcite iubiri.

Iar dacă prin vremuri ce vor veni,

Simți-vei un sprijin, nu doar în gând,

Să știi că mereu te voi iubi,

Iubire albastră cu păr de argint.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.