Se lasă înserarea pe Moldova,
Peste o zi mai mândră decât toate
Și-ncerc să potrivesc cum se cuvine slova
Despre Unirea noastră-n Principate.
Cu nobile, mărețe idealuri,
Printre scântei din cetele străine,
S-au ridicat bărbați pe coamele de valuri
Ca să unească două țări române.
Au fost și-atunci idei contradictorii
Și-nverșunați mereu contra unire,
Dar și români mai tari ca piatra morii
Ce au avut istoria-n simțire.
Și au lăsat deoparte vorba, scuza
Că n-ar putea Unirea să o facă
Și animați de principele Cuza
Ei au decis ca țara s-o refacă.
Și-a fost atunci o mare sărbătoare
Și se năștea o Românie clară,
Modernă cu idei strălucitoare,
Invidiată de străini afară.
S-a dat timid și Milcovul deoparte,
La Iași și București a bătut ora
Și pentru toți s-a scris aceeași soartă
Când a pornit cu-nsuflețire hora.
Iar azi?, tot mai săraci și triști în suflet,
Cu greu ne mai dăm mâna, poate-o oră.
Să ne-amintim că din frumosul cuget
Am moștenit o legendară horă.