,,E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.,,
Un mesaj pe care-n urmă cu un secol și ceva
Eminescu îl lăsase pentru cei ce vor urma.
Și vor vrea ca strălucire să mai dea limbii române
Prin poezia moștenită dinspre doinele bătrâne.
Unii-au priceput mesajul, alții cam surzi de urechi
Au crezut…, poezie e când faci versuri perechi,
Fără nici o noimă clară să exprime în cuvinte
Dulci iubiri sau, cel puțin, niște șterse simțăminte.
Chiar așa, fără control și cu exprimări confuze,
Tot au curs poezii cu carul, de plângeau sărmane muze.
S-a creat un Turnul Babel, un spectacol desuet
Sub lozinca nemiloasă ,,Românu-i născut poet!,,
Ba mai mult, râzând parșiv, într-un colț ascunși, deoparte,
Arginții au glăsuit: ,,Poete îți facem carte!,,
Și-a -nceput harababura, goana după edituri,
Nu conta că nu-i poezie, ci doar palide frânturi.
Ba au apărut concursuri și cenacluri, concurență
Pe niște versuri stricate, scrise, cred, la somnolență.
Iar acei, destul de mulți, ce-au strivit limba română
Au scăpat la aroganțe, ca pisica la smântână.
Și-au lipit hârtii în frunte, diplome, de care vrei.
Și se fâțâie prin lume, poeți de mileniu trei.
Și privesc cu-ngrijorare la ăst adevăr terestru
Și-ntr-o ultimă-ncercare apelez la Eminescu.
La finalul de scrisoare, cea de-a treia-i elocventă,
Cu soluții salvatoare într-o lume prea dementă.
,,..Și în două temniți large, cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!,,
16 ianuarie 2024