E complicat parcursul scurt al vieții
Cu serpentine fără de hotar,
Cu chestiuni în zorii dimineții
Spre un destin inevitabil, de sexagenar.
Pe drum mereu apare o răscruce
O noutate și un straniu sens
Și mă întreb cât oare voi mai duce
Firescul rătăcit pe contrasens?
Nu am crezut în dragoste târzie
În noi emoții fără de control
C-o inimă bolnavă dar zurlie
Ce poate să mai joace înc-un rol.
Ce naiba-mi spun, bătându-mă pe frunte,
Poeții n-au și inimă și creier?
Iubirile ce sunt acum cărunte
Sunt tot mai vii și ard și le cutreier!
Neliniști dulci scăldate în surdină,
Iubiri suave ascunse-n calendar,
În fiecare zi pândesc și pot să vină
Pe drumu-mi firav, de sexagenar.