Printre ştirile publicate azi de presa botoşăneană am găsit una de-a dreptul hilară şi nesimţită, drept pentru care am fost la baie să vomit, mult foarte mult. La împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani, neurochirugul botoşănean Leon Dănăilă, originar din localitatea Darabani, a fost înconjurat de urmaşii cu acte în regulă a comuniştilor. Adică de slugoii unei doctrine inventate de sinistrul Ion Iliescu după lovitura de stat din decembrie 1989. Că revoluţie sigur nu a fost. Aşadar nişte parlamentari social democraţi botoşăneni s-au deplasat la spitalul bucureştean unde ilustrul medic de renume mondial încă îşi desfăşoară activitatea şi l-au felicitat. Fără a uita ca „măreţul” lor gest să apară pe toate gardurile, adică în presa botoşăneană. Normal, contra unei sume de bani, că, deh, anul electoral 2024 bate la uşă şi prostimea trebuie impresionată! Ştirea plătită cu bani mi s-a părut hilară în contextul în care, în urma cu vreo zece ani, medicul Leon Dănăilă a fost candidatul PNL la alegerile pentru Senat. Subliniez, tot respectul pentru activitatea profesională a neurochirugului Leon Dănăilă. Dar să te laşi transformat într-o marionetă politică la o vârstă deplină a maturităţii, mi se pare ruşinos şi strigător la cer. La cerul către care au privit ca „nişte răi şi nişte fameni” şi respectivii netrebnici parlamentari când i-au dăruit medicului o icoană. Cred că profesorul Petre Ţuţea se răsuceşte în mormânt când vede mârşăvia unui „popor de idioţi” pentru care ilustrul filozof făcuse puşcărie. Nu mai comentez, ci doar repostez atitudinea mea scrisă pe 17 mai, în acest an:
Starea de greaţă…
„Viitorul guvern va avea mai puţine ministere…”
„Numărul de parlamentari va fi redus la trei sute…”
„Vom elimina pensiile speciale…”
„Vom acorda o atenţie sporită învăţământului…”
„Vom asigura condiţii decente de trai pentru toţi pensionarii…”
„Ne asumăm cu mare responsabilitate promisiunile…”
„Vom crea condiţii pentru ca românii să se întoarcă acasă…”
„Vom…”
Daaa? Mă scuzaţi un pic. Mă duc la baie să vomit…
Cât?, nu ştiu, cred că mult, foarte mult,
Că „Vom… (a) s-a cam adunat…
Ultimul care pleacă…, să stingă lumina!
Că şi-aşa plătim de treizeci de ani întunericul…
Şi e păcat şi sinistru, pentru nişte orbi…