Mi-e tot mai greu să-ți mai suport absența,
Să știu că îmi vei fi mereu… doar scris,
E prea chinuitoare existența
Supusă depărtării de proscris.
Mereu distanțe crude mă-ncovoaie,
Mereu speranța că te voi vedea,
Mereu o așteptare după ploaie
Cu soarele lucind în viața mea.
Pe sensul interzis din calea vieții
Ne-am întâlnit și pur și-ntâmplător,
Mi-ai răvășit sclipirea dimineții
Cu chipul tău suav, tulburător.
Ca două mari vârtejuri pe o mare,
Ca două trăsnete pierdute-n munți
Ne-atingem prin cuvinte călătoare
Și căutăm cu disperare punți.
Săruturile se ating prin vise,
Îmbrățișări dorite ne sugrumă,
Platonice, durute, interzise,
Bariere ce nu ne vor împreună.
Eu ard, tu arzi, o ardere e totul
Într-o dorință prea mistuitoare
Și căutăm de-a pururi antidotul,
A stingerii din noi, ca o salvare!