Teama de frig
Ţi-am aşteptat atingerea,
suavă şi nesfârşită,
ca o descătuşare,
ca un sărut.
Nu a mai venit,
mi-e frig,
mi-e foarte frig
şi atunci m-am refugiat
într-un măr
în aşteptarea unei muşcături,
sperând într-o ultimă spargere,
o eliberare,
o regăsire,
din mine spre tine…
Calea căderii
În ultima seară de Crăciun,
dinspre faţa nevăzută a întunericului,
am alunecat ca o cometă
printre puzderiile de stele
şi m-am dezintegrat
în apusul tău pe care
nu l-am mai văzut
cu toată splendoarea crăciuniţei
arătată de tine pentru
a-mi lumina calea căderii.
Şi am ajuns departe,
în noapte reflexiei uluitoare
unde tu erai sus, foarte sus,
nespus de albastră şi
imposibil de atins.
Iar eu?
nu mai eram demult,
poate doar o umbră
a azurului nopţii
în care dominarea ta
era infinită
pentru cometa dispărută
în apusul tău ce a născut
reflexia uluitoare…