Problema scris-acum e o rușine
A mea, a ta, a noastr-a tuturor
Ca demagogi ne este încă bine
Privind spre un trecut din viitor.
Cu hoți la cârmă ce ne schimbă firea
În conștiințe vagi doar spre folosul lor
Suntem pierduți de secole aiurea
Și netede în cap sunt creiere ce dor.
Ne plac ironic tragicele snoave
Și râdem înroșind toți ochii plânși
Norocul credem că e prin potcoave
Pierdute-n timp de caii cei flămânzi.
Sărace patrupede condamnate
Au refuzat să-nfrunte viața tot mai grea
Și singure și-au aruncat din spate
Bătrânul ham ce parcă umilea.
Și au scăpat de trista condamnare
De-a fi umili când pot să fie demni
Acum aleargă puri, la întâmplare,
Prin munți, pe ape, într-un galop etern.
Din când în când îi mai vedem prin vise
Dansând un trap sau un galop ușor
Și protestând spre hamuri interzise
Ne cheamă parcă blânzi în jocul lor.
În diminețile geroase cu zăpadă
Plutesc cu aripi sub ferecate geamuri
Magnifici cai ce au făcut să cadă
Potcoave grele și inutile hamuri.