La ora când vă scriu aceste rânduri
Ivite din adâncuri de mirare
Sau poate din scârbitele de gânduri
Ce mă frământă, nu-i o întâmplare!
Îngheț de iarnă, plin de ger năprasnic,
Când gândurile bune se smintiră
Și ceea ce părea odată pașnic
S-a transformat în veșnică satiră.
Mizeria pândește crunt în toate
Prin frigul hibernal nu-i vreo scăpare
Și tot plătim pe țurțuri nesfârșite rate
Fără speranță la vreo îndurare.
Ne râd în față, crud ne râd golanii,
Și curvele rânjesc după perdele,
Ne fură ani și zâmbete și banii
De am ajuns un munte de sechele.
Cumplită infamie românească,
Năroadă țară, josnici guvernanți
Îmi este scârbă, nesfârșită greață
Că ne-ați vândut din nou pe doi talanți.
Analfabeți sunteți fără-ndoială,
Vă tot trag plagiatele în jos,
Dar nu ar fi asta mare scofală
Dacă ați ști să ne mințiți frumos.
Dar din păcate mintea vă e stearpă
Și sunteți, cum am spus?, niște golani!
Urmași din trădători de altă dată
Fără de mamă, țară sau un neam!
19 ianuarie 2026 – Botoșani