Poezia neuitării

Prin prezentare și alura potrivită,

Cu grație și vers desăvârșit

Poezia e și nerv și-un pic smerită

Femeie cu mister sub văl ferit.

Prea fermecată dintr-o cutezanță,

Creată simplu de-un poet fidel

Ce îi conferă grație, prestanță,

Regină lirică ieșită din castel.

Șampanie când dulce când spumantă

Efect de vis, parfum îmbietor,

Poezia e iubită ravisantă

Când totu-n jur e fad, amăgitor.

Cu ea la braț îți poți salva destinul

Sărutul ei te-nalță pân’ la nori

Iar cei ce te citesc vor ști că drumul

E doar al tău și-al ei, etern amor.

Doar tu și ea, creație sublimă,

Dorință și mesaj spre neuitare

Poezie, gând curat și fără vină

Ce peste timp va plânge, un vers ce doare?…

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.