În goana sălbatică, de neoprit,
Când timpul își cerne uitarea,
Mă pierd adesea în guri de sfârșit
Și tot mai slabă-i chemarea.
Fantasme ciudate mi-apar dansatoare,
Iar mintea valsează haotic,
Din umbră memorie tremurătoare
Pândește ascunsă, hipnotic.
În joc de contururi, adânc nepătruns,
Memoria parcă sfidează
Un creier speriat, tot mai mic și ascuns,
Pitit dup-o ultimă rază.
Cu-n ultim efort de gând răvășit
Îmi chem puteri de aiurea
Să pot reveni, s-amân un sfârșit,
Să-mi vină degrabă trezirea.
Mai vreau și mai cred că pot continua
Tumultul trăirii profunde
Nu-i timpul pierdut, memoria mea
Revino și nu te ascunde!
Mai am de scris, de consemnat,
Trăirile vieții nebune
Și pure și vii, uneori cu păcat…
Memorie fii lângă mine!