Off…, stranii gânduri mă mai înconjoară
La ceas târziu de viață insipidă
Când arde nemilos o nouă vară
Și mai fierbinte e nisipul din clepsidră.
Cumplită ardere în marele cuptor al vieții
Scântei fierbinți dansează într-un frenetic vis
Fierbinte e și roua plăpând-a dimineții
Și totul frige și totul arde…, e crud interzis.
Hotare ce păreau bine strunite,
Interioare calme, cuminți la locul lor,
Deodată s-au surpat, cumplit neliniștite,
Își caută alt sens, un nepătruns amor.
Și umbre feminine, gingașe amazoane,
Se unduiesc drăcește cu ochii plini de jar
Și fiecare poartă plăcere și coroane
Și mai presus iubire, în temple de cleștar.
Iar nopțile aștern pe pernă provocare
În visele ce vin precum un tăvălug
Și ochi de chihlimbar și azuriu de mare
Mă sfredelesc frenetic și curg, mereu tot curg.
Ce dulce e plutirea fierbinte și măreață,
Când gura-mi nesătulă strivește fructe dulci,
Contururi prea suave ce parcă mă înhață,
Extenuarea blândă mă-ndeamnă să mă culc.
Dar brusc, paradoxal, mi-apare calendarul
Și trist, tremurător, gândesc ce-o să se-ntâmple
Se spulberă azurul, se sparge chihlimbarul,
Iar eu?… rămân doar cu argint la tâmple.