…sunt nevoit,
obligat aproape
de propria-mi viziune,
de nesfârșitele arderi
ce mi-au transformat
trupul într-un schelet,
veșnic fumegând
pe rugul nemilos
al creației furibunde…,
ah, ce spuneam?,
daa, nu oricine poate
să accepte că
lectura unei poezii
dă și simpla consecință
a înțelegerii,
a tălmăcirii sensurilor
ascunse de poet
în invizibila lirică
care nu e lizibilă
pentru orice ochi
ce nu are decât
puterea privitului,
a vederii unor cuvinte
ce se tot îmbrățișează
într-un dans al cărei
cheie sol se află
dincolo de portativul
liniat, cu multe puncte,
doar pentru privirile
banal de ignorante.