Viața ca o pradă…

Nu întâmplător am ales titlul acestui text după denumirea tulburătorului roman al lui Marin Preda, scriitor decedat pe 16 mai 1980 la Palatul Mogoșoaia din București. Au trecut 42 de ani de la dispariția învăluită în mister al „celui mai iubit dintre pământeni” din calendarul cu țărani săraci al Moromeților. Indiscutabil Marin Preda rămâne un veritabil vârf de lance al romanului românesc modern iar pătimirile copilului născut în Siliștea Gumești, pe 5 august 1922, se vor regăsi excepțional în scrierile sale. Iar noi, cei din anturajul tragicului început de mileniu trei, nu pricepem nimic și ne falsificăm sârguincios viața. Frustrările, nemerniciile și minciunile ne-au încețoșat mintea iar, ca un singur exemplu, câștigarea Eurovision de către Ucraina pare a fi „bomboana de pe coliva decăderii umane”. Recunosc că nu mă prea pricep la muzica modernă de azi, dar să dai premiul cel mare taman Ucrainei pare o consolare palidă și fără urmări. Care nu vor învia niciodată miile de morți ale conflictului slav. Și iar mă înfioară dreptatea lui Preda și retorica magnifică al altui mare dispărut, Păunescu, cu „Ce dracu s-a-ntâmplat monșer de taci/Și ai lăsat Delirul nesfârșit/Tu dintre pământeni cel mai iubit/Din calendarul cu țărani săraci?”.